C'APĂT, capete, s.n. 1. Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situaţii sau a unei stări; margine, limită, sfârsit¹, istov. ◊ Loc. adj. Fără (de) capăt = fără sfârsit; îndelungat, întins. ◊ Loc. adv. De la (sau din) capăt = de la început. În capăt = a) în frunte; b) exact, deplin. Până la capăt = până la sfârsit; până la ultimele consecinţe, în mod consecvent. ◊ Expr. La capătul lumii (sau pământului) = foarte departe. A pune capăt (unui lucru, unei situaţii) = a face să înceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capăt = a duce la bun sfârsit. A o scoate la capăt cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situaţie neplăcută. A o scoate la capăt cu cineva = a se înţelege cu cineva. Nici un capăt de aţă = absolut nimic. Până la (sau într-)un capăt de aţă = absolut tot. 2. Fragment; rămăsiţă de... - Refăcut din pl. capete < lat. capita).
Sursă : DEX'98 (6459)  - valeriu

C'APĂT s. 1. v. extremitate. 2. v. vârf. 3. v. cap. 4. v. extremitate. 5. v. căpătâi. 6. v. flanc. 7. cap, final, fine, încheiere, sfârsit, (înv.) concenie, coneţ, cumplire, săvârsit, sfârsenie, sfârsitură, termen. (A dus-o cu bine la ~.)
Sursă : Sinonime (175689)  - siveco

c'apăt s. n., pl. c'apete
Sursă : DOR (229705)  - siveco

C'AP//ĂT ~ete n. 1) Extremitate a ceva (corp, suprafaţă, lucru, stare, perioadă de timp etc.); margine; extremă. ~ătul podului. ◊ Fără ~ fără sfârsit. De la ~ de la început. Până la ~ până la sfârsit. A pune ~ a face să înceteze. A da de ~ a duce la bun sfârsit. 2) Parte a ceva rămasă neconsumată sau neutilizată; rămăsiţă; rest. Un ~ de lumânare. /<lat. capita
Sursă : NODEX (326440)  - siveco